Ai cinci angajați într-un birou sau 25 într-un atelier? Numărul de oameni contează, dar nu decide singur dacă poți desemna un lucrător pentru SSM ori ai nevoie de un serviciu extern. Contează și riscurile activității, pregătirea persoanei desemnate și timpul pe care i-l poți aloca. Iată cum se aplică regulile și ce să verifici înainte să alegi.
Pragul de angajați nu dă singur răspunsul
În regulile de securitate și sănătate în muncă, desemnarea unui lucrător și contractarea unui serviciu extern sunt modalități de organizare a activităților de prevenire și protecție. Alegerea depinde de mărimea firmei, de riscurile profesionale și de distribuția lucrătorilor, nu doar de o limită de personal.
Pentru firmele cu până la 9 lucrători, angajatorul poate prelua personal aceste activități doar dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiții: activitatea nu se află între cele cu riscuri prevăzute în normele metodologice, angajatorul lucrează efectiv și cu regularitate în firmă și a absolvit un program de pregătire SSM de cel puțin 40 de ore. Dacă una dintre condiții lipsește, trebuie analizată desemnarea unui lucrător sau apelarea la servicii externe.
Între 10 și 49 de lucrători, angajatorul poate să-și asume activitățile în condiții similare, dar numai dacă riscurile identificate nu pot produce accidente sau boli profesionale cu urmări grave, ireversibile, precum decesul ori invaliditatea. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, poate desemna lucrători, organiza un serviciu intern și/sau apela la un serviciu extern.
Asta înseamnă că o firmă de servicii cu 12 angajați și un atelier cu tot atâția oameni nu pornesc neapărat din aceeași poziție. Numărul este același, dar riscurile, echipamentele și locurile în care se muncește pot fi cu totul diferite.
Când poate funcționa un lucrător desemnat
Lucrătorul desemnat este angajat al firmei, nu un prestator extern. Angajatorul îl numește printr-o decizie scrisă, dintre salariații cu contract individual de muncă cu normă întreagă, iar atribuțiile SSM pe care le va efectua trebuie trecute în fișa postului.
Persoana trebuie să aibă pregătirea minimă cerută pentru activitățile respective. Pentru nivelul mediu, normele prevăd studii liceale din anumite filiere și un curs SSM de cel puțin 80 de ore. Cerințele concrete depind de rol și de activitățile pe care lucrătorul le va prelua; simpla participare la o instruire obișnuită la locul de muncă nu îl transformă automat în responsabil SSM.
Pe hârtie, varianta pare simplă: există deja un angajat, iar firma nu încheie un contract separat pentru organizarea activității. În practică, apar întrebări despre cât timp îi rămâne persoanei pentru atribuțiile SSM, dacă poate ajunge la punctele de lucru și dacă are pregătirea potrivită pentru riscurile firmei. Angajatorul trebuie să asigure timpul și mijloacele necesare, nu doar să semneze decizia.
La o firmă mică, persoana desemnată poate cunoaște bine spațiile și echipa. Dar dacă rolul este pus, pe lângă toate celelalte responsabilități, unui angajat care nu are timp să urmărească schimbările din activitate, desemnarea riscă să existe mai mult în dosar decât în practica de zi cu zi.
Când intră în calcul serviciul extern
Un serviciu extern este un prestator din afara firmei, abilitat să desfășoare activități de prevenire și protecție în domeniul SSM. Colaborarea se face pe bază de contract, care trebuie să precizeze activitățile preluate și felul în care serviciul extern colaborează cu lucrătorii desemnați sau cu serviciul intern, dacă acestea există.
Serviciul extern poate fi o soluție când firma nu are personal competent pentru activitățile necesare, când riscurile cer experiență de specialitate sau când propria echipă nu poate acoperi toate sarcinile. Nu înseamnă însă că un contract rezolvă automat toate problemele: prestatorul are nevoie de informații despre locurile de muncă, echipamente și riscurile cunoscute, iar documentele trebuie să reflecte activitatea reală.
Pentru întreprinderile cu 50-249 de lucrători, normele prevăd desemnarea unuia sau mai multor lucrători ori organizarea unui serviciu intern. Dacă firma desfășoară activități incluse în categoria prevăzută de norme, trebuie să organizeze serviciu intern. Serviciul extern poate fi folosit pentru activitățile pe care structurile proprii nu le pot acoperi.
Peste 250 de lucrători, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne. Dacă acestea nu au capacitatea sau competența necesară pentru toate activitățile, se apelează la servicii externe pentru partea rămasă neacoperită. Aici, întrebarea nu mai este doar dacă se externalizează, ci ce rămâne în responsabilitatea echipei interne și cum se coordonează activitatea.
Ce să compari înainte să semnezi sau să desemnezi
Comparația utilă nu se oprește la costul unui contract față de timpul unui angajat. Pentru lucrătorul desemnat, ia în calcul pregătirea cerută, orele de lucru alocate și posibilitatea de a face efectiv activitățile prevăzute. Pentru serviciul extern, verifică abilitarea, competențele personalului care va lucra cu firma și ce anume este inclus în contract.
Uită-te și la ritmul real al activității. Un magazin cu un singur punct de lucru poate avea nevoie de o organizare diferită față de o firmă cu depozit, echipe mobile și schimburi. Dacă ai echipamente noi, modifici spațiul sau începi o activitate cu alte riscuri, documentația și măsurile SSM trebuie să țină pasul cu schimbarea.
În raportul anual pentru 2025, Inspecția Muncii a consemnat verificarea a 994 de servicii externe și măsuri dispuse în urma controalelor. Raportul subliniază și că apelarea la un prestator extern nu îl exonerează pe angajator de responsabilitățile sale. Pentru firmă, mesajul practic este să nu trateze serviciul ca pe o semnătură cumpărată, ci să urmărească dacă activitățile contractate se desfășoară și corespund riscurilor existente.
Ce ne arată regulile și controalele este că alegerea corectă nu se citește dintr-un singur prag. Înainte de decizie, pune pe masă numărul de lucrători, activitățile efective, riscurile, punctele de lucru și capacitatea oamenilor care vor prelua sarcinile. Discută situația concretă cu un specialist SSM și verifică cerințele aplicabile la Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Întrebări frecvente
Poate patronul să se ocupe singur de SSM?
În anumite firme cu cel mult 49 de lucrători, da, dacă sunt îndeplinite condițiile privind activitatea, riscurile, prezența efectivă și pregătirea. Situația concretă trebuie verificată înainte de asumarea atribuțiilor.
Un lucrător desemnat poate avea și alte atribuții?
Da, dar activitățile SSM trebuie să fie principale, iar celelalte, cel mult complementare. Angajatorul trebuie să prevadă timpul și mijloacele necesare îndeplinirii rolului.
Contractul cu serviciul extern transferă răspunderea angajatorului?
Nu. Serviciul extern preia activitățile stabilite prin contract, dar angajatorul păstrează responsabilitatea generală pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Numărul de angajați îți arată de unde să începi, nu ce să bifezi automat. O organizare SSM bună se vede atunci când măsurile ajung în atelier, în depozit și în programul echipei, nu doar în dosarul firmei.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultanța juridică sau de specialitate în domeniul SSM. Pentru organizarea activităților în firma ta, verifică situația cu un specialist SSM, după caz, cu Inspectoratul Teritorial de Muncă.
