România produce electricitate la costuri reduse în hidrocentrale și reactoare nucleare, însă acest avantaj nu se reflectă automat în facturile consumatorilor, din cauza modului în care a fost reorganizat sistemul energetic. O analiză publicată luni de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), arată că energia scumpă poate stabili prețul plătit inclusiv pentru cea ieftină, din cauza fragmentării producției în companii independente.

Explicaţia trebuie căutată „şi în felul în care am reorganizat producţia de electricitate: am separat companiile distincte pe forme de energie şi le-am pus să concureze pe o piaţă în care energia scumpă poate stabili prețul inclusiv pentru energia ieftină”, transmite Agerpres citând analiza semnată de președintele AEI.

Efectele reorganizării din anul 2000

Restructurarea sistemului energetic a fost realizată în etape, iar reorganizarea CONEL din anul 2000 adus la separarea unor activităţi în societăţi independente. Producţia hidro şi cea termo au fost organizate în companii cu interese comerciale proprii.

În viziunea șefului AEI, un portofoliu integrat permite ca hidrocentralele, centralele nucleare şi termocentralele să aibă roluri complementare, cu costuri gestionate împreună. Prin fragmentare, această complementaritate a fost însoţită de o separare a intereselor economice.

„Restructurarea fostului sistem integrat s-a realizat în etape, iar reorganizarea CONEL din anul 2000 a consacrat separarea unor activităţi în societăţi independente. Astfel, producţia hidro şi cea termo au fost organizate în companii cu interese comerciale proprii”, precizează Dumitru Chisăliţă.

Fiecare companie urmărește propriile venituri, propriul profit şi propriile investiții, în timp ce interesul comercial al producătorului de energie ieftină nu este să reducă preţul întregului sistem, ci să obţină cel mai bun preţ pentru propria energie. O hidrocentrală nu suportă aceleaşi cheltuieli cu combustibilul şi emisiile ca o centrală pe cărbune sau pe gaze.

„Din perspectiva distribuirii beneficiilor către consumatori, această concurenţă poate fi considerată inechitabilă: producătorul ieftin beneficiază de preţul ridicat, în timp ce consumatorul nu beneficiază automat de costul său redus. Aici se întâlnesc efectele proaste ale fragmentării din anul 2000”, susţine specialistul.

Impactul asupra prețurilor și a pieței

Consumatorul ajunge să plătească un preţ influenţat de sursa scumpă, chiar dacă o parte importantă a electricităţii provine din surse ieftine. Diferenţa dintre cost şi preţ devine venit pentru producător, fără să se transforme obligatoriu într-un avantaj pentru economie.

Analiza arată că dispare perspectiva optimizării întregului sistem energetic naţional, în locul unei planificări integrate apărând o sumă de interese comerciale divergente.

Această concurenţă se desfăşoară prin mecanismul european al ordinului de merit (merit order), în care energia este ofertată în fiecare oră în funcţie de costurile marginale de producţie. Hidrocentralele şi centralele nucleare intră primele în piaţă, în timp ce centralele pe gaze şi cele pe cărbune intră ultimele, la cererea consumului.

„Întrebarea fundamentală nu este dacă piaţa trebuie să existe. Piaţa este necesară. Întrebarea este dacă arhitectura creată în urmă cu peste două decenii a servit interesul public sau dacă produce efecte secundare pe care nimeni nu le-a anticipat la momentul reformei”, afirmă preşedintele AEI.

România dispune de o structură diversificată de producție, incluzând hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune, eolian și solar, însă avantajul competitiv este diminuat de modelul unic în lume al organizării societăților pe forme de energie și de ordinul de merit.

Dumitru Chisăliţă consideră că nu liberalizarea pieței în sine a fost cea mai mare greșeală a reformei, ci faptul că România a confundat concurenţa cu fragmentarea, iar optimizarea costurilor printr-un mix energetic echilibrat a fost înlocuită cu ordinul de merit.

Sursă comunicateinpresa.ro